Ascult Ghe Iovu. Si-mi place.Muzica lui ma linisteste chiar daca uneori mi se pare kitsch. Imi las gandurile sa zboare nebune, sa hoinareasca cu puterea fulgerului acolo unde vor ele , fara sa le opresc. Ma simt bine. Ca intr-o terapie cu mirodenii si uleiuri pretioase.

In primul rand, starea de melancolie si putine depresie a trecut. Sunt o nou-nascuta, plina de optimism . Gandesc pozitiv-e un lucru mare- si zambesc larg, sincer-primul zambet de la ora 19:30!

In al doilea, nu e chiar atat de rau sa iubesti mult , sa ierti , sa incurajezi si mai ales sa te autoincurajezi, nu e o tragedie daca te autocontrolezi si iti abtii cuvintele urate, nu e o greseala daca lupti si infrunti totul cu orbie. Din contra...

Imi propun sa iau viata asa cum e ...imi propun sa acord ajutor celor care mi-l cer.
Ma iubesc :P si NU vreau sa mai acuz.

nu am curaj sa-mi insir gandurile. Mi-este frica sa nu le pierd,mi-e teama sa ma joc cu ele...si mai ales am oroare de a ma autoanaliza.
Jalnic.

Mai scriu doar ca ma regasesc in : - Revin în toamnă de Ana Blandiana.

“Revin în toamnă cum revin acasă
Din ţări mai libere şi mai bogate-
Ştiu iarna care vine, ştiu bruma care cade
Şi ceaţa nesfârşită, neînţeleasă.

Dar eu visez amiaza-mbrăţişată
De frigul dimineţii şi al serii,
Ora de miere, galbena zăpadă
Pe care-o ning din crengi învinse merii.

Eu plâng de bucurie în lumina
Nestinsă încă de uriaşe nopţi
Şi-n strugurii zdrobiţi în teasc din vina
De-a fi prea buni, prea dulci, prea copţi.

Eu vin spre frig, deşi de frig mi-e groază
Spre fructul putred care se consumă
În alcoolul limpede-n amiază
Şi tulburat în asfinţit de brumă.

Mi-e frică de-ntuneric şi totuşi vin, şi vin
Din nesfârşite veri strălucitoare,
Unde tânjesc spre fericitul chin
Al boabei ce apune-n vin şi moare.

Orgoliu fraged, dragoste copilăroasă,
Fatală, somnoroasă deminitate.
Revin în toamnă cum revin acasă
Din ţări mai libere şi mai bogate. "

sunt o IDIOATA. PUNCT.