Un "nu stiu ce" si-un " nu stiu cum " e starea mea. In juru-mi se -nvarte tehnologia- care e un fleac pe langa maretia si splendoarea creierului.Acea particica mica, mica a corpului omenesc ce pune in miscare intreg metabolismul . E imposibil ca eu, firul de praf,paiul uscat maturat de vant, sa nu fiu creatia minunata a unui Atotputernic.

Colturile gurii se lungesc pana la urechi caci maine am BAC-ul si nimic nu am schimbat.Atatea pagini au ramas neintoarse, cu praful uitarii pe ele. Nici urma de emotie. ( Ehh, ma dau mare si puternica acum , maine e maine, simt parca tremurul mainilor si al genunchilor ce vor o imbratisare... ) Nu-i bai,ce e clar si sigur: imi place stresiunea.DA,am zis bine! Iubesc fiorul examenelor si tremurul , nelinistea asteptarii rezultatelor. E minunata starea, cu nebanuite senzatii si pensees negatifs. Essai! Pentru ca multi fac la fel, trebuie sa am umerii tari.

Astept forumistii, si...pe Rose Garden bate vantul in voie . Nici tu Zgubi, nici tu Truli ( Ralu, iti duc dooorul, fata faina! ), nici tu Seherezada, nici tu Barbarule, nici tu Scorpie. :( Nici tu Mirceo, cu reprosurile tale ademenitoare!
Acum imi dau seama de locul ocupat in inima mea.

Mda...si ochii mi-s grei. Doar Succes noua!!!